Sau cu alte cuvinte “Cea mai infidela amanta a omului este SPERANTA. Te inseala zilnic si totusi traiesti cu ea toata viata”. De cate ori pe zi ne gandim ce am vrea sa facem!?! si totusi ne trezim ca inca alergam in cautarea unei fantome care de mult ne-a fugit de sub nas si sa incercam sa ne “bucuram” de ce avem. Si bucuria asta cu doua taisuri este fantastica………ooooo da si inca ce fantastica este, pfoai;extraordinara de-a dreptul. Ne pierdem mintile in fiecare zi , putin cate putin dar nu vrem sa recunoastem pentru ca ar fi prea urat sa nu ne mai mintim, ar fi prea ciudat sa vrem sa deschidem ochii si sa acceptam realitatea pe care de fapt nu ne-o dorim nici unul. De ce nu ne-o dorim?!?! Dar cine isi doreste ca in fiecare dimineata cand se trezeste sa realizeze ca de fapt merge la accelasi job de rahat unde majoritatea oamenilor nu te apreciaza dar in schimb acolo gasesti Speranta care te face sa continui ziua de munca si sa treci peste inca o zi in care lumea din jur iti reaminteste ca fantoma dupa care fugi ori si-a luat concediu ori are o masina mult mai rapida ca tine si tu …….trebuie sa urmezi regulile de circulatie, care ei nu i se aplica, si limita legala de viteza si in toata nebunia asta incercand sa o ajungi uitam unde vrem sa ajungem de fapt. Betia vitezei si fantoma care fuge de noi ne-a transformat in umbre ale celor ce am fost odata dar in continuare afisam acea fata de invingatori si negam cu dezavarsire faptul ca ignoram drumul pe care l-am ales nu are nimic in comun cu drumul de unde a inceput totul, cu simpla placere a zilelor in care credeam ca lumea e a noastra si ca putem face ce vrem si toti oamenii care sunt alaturi de noi sau care au fost, indiferent de drumul pe care am ales sa mergem alegerea ne apartine cu desavarsire si fantoma pe care o urmarim, fantoma care speram sa ne aduca prea adulata fericire ne constringe sa vedem lucrurile doar prin prisma ei si ne pierdem mintile doar la gandul ca intr-o buna zi s-ar putea cumva printr-o minune sa o ajungem si atunci ……ce? Si atunci ce?!? Cam ce am putea noi face? Pentru ca prin definitie omul nu este multumit cu ce are.Si daca o ajungem,atunci ce? O sa ne bucuram de ea sau doar o sa ne batem joc de ea asa cum a facut si ea la randul ei?!? Ne place sa gandim ca nu,daaaaar,daca stam un pic si ne gandim….nu e o idée chiar atat de rea la urma urmei. Dar de fapt eu ma gandesc ca am putea trai si fara confirmarea faptului ca vom avea tot timpul ceea ce ne dorim si atunci cand ne dorim si asta ar trebui san e faca sa nu mai urmarim cai verzi pe pereti ceea ce banuiesc ca e imposibil deoarece noi ne hranim din cursa asta nebuneasca pe care ne-am bagat-o in cap.
Dar cu timpul speranta moare sau ia un alt nume;speranta2, mult mai buna ca speranta,care nu a facut decat sa ne bulverseze intr-un mod ciudat si vulgar de cele mai multe ori,aceeasi constitutie dar alta culoare si alta forma.La baza neschimbata dar cu alte probleme cu aceleasi principii care sa ne fie pe plac sis a ne faca sa uitam de speranta, care intr-un final moare ,uitam de ea si o punem undeva intr-o camara la pastrat ca san u ne incurce treburile cu speranta2 dar totusi sa putem ajunge la ea ca sa putem compara sperantele.Cu alte cuvinte o ingropam si uitam de ea,considerand-o doar un moft de moment ajungand sa nu ne mai intereseze deloc si incercand sa facem abstractie de ea pina cand linga ea va ajunge si speranta2.
Tot ce vrem de la viata cred ca are legatura cu femeile,ergo Dumnezeu este Femeie,de aici si slabiciunea noastra pentru lucrurile pe care nu le putem avea, le vrem,dar nu le putem avea. E un fel de joc in care noi cautam ceea ce credem ca vrem si ajungem sa fim un fel de pisici, de motani, la care atentia le poate fi distrasa cu o jucarie ieftina . Ce ar fi daca in loc de silicon femeile si-ar implanta o jucarie care scoate un chitatit atunci cand le strangi un pic? Nu cred ca s-ar schimba foarte multe, noi tot am fi bucurosi chiar daca marimea sutienului ar fi una din cele mai mici noi tot am avea jucaria preferata si am fi amuzati peste limita jucandu-ne ore interminabile cu ea.Totul se reduce la distragerea atentiei si la lucrurile pe ni le dorim pe moment,in momentele acelea nu mai conteaza ca nu mai conducem cu viteza ne bucuram doar ca suntem la volan si avem o gramada de butoane si manete cu care sa ne pierdem timpul fapt care nu ne aduce din nou cu picioarele pe pamant si nu ne reaminteste de slabiciunile noastre pentru lucrurile pe care credem ca ni le dorim, slabiciuni care in final ne fac fericiti.
Deci in final totul se rezuma in ochiul spectatorului si fantoma dupa care fuge fiecare, uitand sa traiasca fiecare zi asa cum vine, este totul si nimic este o speranta dupa care ne place sa fugim.Ne amuzam cand nici macar nu avem idée incotro a luat-o, ne intristeaza atunci cand o vedem la orizont dar nu reusim sa ne ridicam si sa ne adunam toate puterile ca sa putem alerga dupa ea incontinuare. In orice caz, avem o slabiciune si numele sau e ……….femeia.
Si uite asa de la un vis modest de a ajunge tot mai sus in ierarhia sociala, sau cel putin pentru ca sa ne simtim mai bine cu noi insasi,ajungem sa ne luptam cu tot ceea ce uram ajungand intr-un final sa realizam ca………da fetelor, luptam pentru voi si implicit pentru NOI.
P.S. Cind o femeie isi contureaza buzele, este ca si cind un soldat isi curata mitraliera.
